Abis

Ai trăit vreodată senzaţia că mergi pe o pojghiţă incredibil de subţire care stă gata să se rupă la fiecare pas pe care îl faci - şi totuşi să-ţi doreşti cu nesăturată patimă să ajungi dincolo? Sau te-ai aflat vreodată pe marginea prăpastiei şi să te întrebi "ce-ar fi dacă"?

De ce întreb?!! Mi se pare că, de foarte multe ori, "we're tempting faith!" după cum spun englezii! Cochetăm cu fel de fel de situaţii, iar apoi stăm şi ne întrebăm cum am ajuns unde am ajuns! Mi se pare un job destul de dificil cel al "jonglării cu foc". Şi nu degeaba ni se spune în mod preventiv - că dacă ne jucăm cu focul s-ar putea să ne ardem. De cele mai multe ori răspunsul nostru este o ridicare din sprânceană sau un fluturat nepăsător de mână. Dar poate că ar trebui să plecăm mai des urechea la sfaturile celor trecuţi deja prin viaţă ... cei care ştiu deja că dacă pui mâna - te arzi.

Nu! Noi - generaţia tânără în special (dar între noi fie vorba cred că e transmisă genetic, deoarece toţi s-au aflat în papucii noştri la un moment dat!) vrem să învăţăm pe propria piele - sau poate ne credem extraordinari acrobaţi şi ne avântăm cu o nestăvilită încredere pe funia ce sta drept pod peste imensa prăpastie. Momentul în care aceasta începe să se balanseze, la început uşor, dar din ce în ce mai tare (pentru că tu credeai că cei ce stau la capăt sunt chiar prietenii tăi ce şi-ar da chiar şi viaţa pentru tine!)- realizăm cu stupoare că exact abilitatea acrobatului ne lipsea.

Inevitabil apare CĂDEAREA ... şi atunci încep să treacă prin faţa ochilor imagini din viaţa trecută. Frica te-a paralizat şi nu poţi decât să te gândeşti că acesta e sfârşitul.

Şi totuşi TE TREZEŞTI! Nu aţi visat niciodată că aţi căzut în gol?!!