Kaleidoscope

According to the dictionary, this is a term coming from Greek, and the exact translation would be "observer of beautiful forms".

As a child I had a kaleidoscope, but I guess I couldn't appreciate its value until today, when I am looking for one as crazy and I can't find it anywhere... maybe, there are no more beautiful forms to observe, or who knows!

The thing is, we must all be kaleidoscopes! When looking through us, people should be able to see all the beautiful forms. Yeah, I know it is a difficult reality - the reality we're living in, but we must do our best to let the others observe the beautiful forms...

In order to do that, we must be transparent and allow the light to enter. It's all depending on the material we're made of! There would be a lot of things to say, but not all those things are really important. What matters is that beautiful forms do exist and it is up to us to discover them!

I wish I were a kaleidoscope!

Noise

Or "Too much noise about nothing!" the words of Britain's great representative...

We seem to be surrounded by noise. There's no place to go away from the noise. Even when we are alone and deep into the night the noise inside our heads seem to be louder than ever. Let me tell you something about this noise: the louder it gets, the more we dream about the quietness we once had ... (I dare to say that there were times when there was quiet!)

The human nature is a warrior nature. For centuries we were fighting: for liberty, for equality, for rights, for independence, for power and others, but the fight - the war we're having nowadays is the war for QUIET!!!

We crave for silence, for peacefulness, for quietness. We crave for that moment of "relanti", just to feel that everything else has stop running and you, right in the middle, you get the deep consciousness that you do exist, you LIVE!

But that's just a moment, and then you find yourself running along for things you don't really care about to please people you don't really care about.

Knowing all this, can't you just agree with the "Too much noise about nothing" statement?

You can't do anything but ... keep craving for that SILENCE moment!

Oameni

Sunt ceea ce americanii numesc ”a people person”! Mă atașez de oameni. Acesta este crudul - zic eu - adevăr. Oricât aș încerca să fiu de pasivă, oricât încerc să arat că nu îmi pasă, de fapt încerc să arat o față care nu e adevărata mea față. Și după cum v-am explicat și cu altă ocazie, adevărul - vrând, nevrând - iese la iveală, mai devreme sau mai târziu (pentru adevăr niciodată nu va fi prea devreme, nici prea târziu).

Nu mă pot lăuda cu o vastă experiență în ale ”umanilor”. Am doar câțiva ani în care am putut să cunosc, să analizez câteva asemenea exemplare. Indiferent de modul în care s-a finalizat situația, se pare că tot nu reușesc să îi selectez prea bine. Deși mi-am promis că este pentru ultima dată când mai cred pe cineva pe cuvânt, în momentul imediat următor sunt gata să uit promisiunea făcută mie însămi și să mai acord o șansă.

Incontestabil, există oameni care nu merită nicio a doua șansă. Trăim într-o societate în care sistemul de valori promovat este un sistem defect. Un sistem ce promivează minciuna, înșelătoria, mândria, furtul, bârfa, BANUL ... refuz să mă aliniez acestui sistem, în care oamenii au uitat să fie oameni. Dacă acord o șansă este doar pentru că eu cred în reabilitare, doar pentru că eu cred că există și altfel de oameni, oameni care să cinstească un sistem de valori adevărat, oameni care nu au încetat să creadă într-un plan divin.

În definitiv, acesta este lucrul care face diferența: oamenii care cred în planul divin al Lui Dumnezeu și cei care cred că pot face orice, oricui în viața aceasta pentru că odată ce au închis ochii pentru totdeauna nu mai există nimic pentru ei. Îmi amintesc cuvintele unui mare om, care spunea cam așa - dacă crezi că există Dumnezeu și mai apoi se dovedește că nu există, nu am pierdut nimic - am dus o viață morală, dar dacă nu crezi și se dovedește că există - atunci ai pierdut totul!

Vreau să cred că oameni buni există, că nu toți sunt răi și mincionși și rău intenționați. Vreau să cred că încă mai există o șansă pentru a schimba lumea. Vreau să cred că și generațiile care urmează vor înțelege cuvintele generozitate, bunătate, bucurie, adevăr - și nu doar pentru că le-au citit în DEX online. Vreau să cred ...

Și acum, întrebarea mea: VREI ȘI TU?!!

Adevărul

Adevărul ... substantiv neutru, în cazul de față articulat cu articolul hotărât. Dar poate fi și altfel? Articolul hotărât ne arată că un obiect este determinat, știm exact despre care casă, om, carte, adevăr este vorba. Nu există niciun dubiu! Mă întreb, adevărul poate fi și altfel decât determinat?

Adevărul, din orice perspectivă ne uităm noi, nu poate fi decât o realitate obiectivă. Nu permite nicio interpretare, pentru că adevărul va rămâne mereu adevărul. Chiar dacă nu ne place, chiar dacă nu suntem de-acord, chiar dacă așteptările noastre au fost altele - ADEVĂRUL își va arăta fața imposibil de tăgăduit. Tot ce poate fi interpretabil, sau tot ce poate fi pus sub îndoială ... nu e adevăr.

Încercăm să îl mascăm, să îl ascundem după o cortină, sub pat, în spatele unui dulap... sau unei povești bine ticluite. Dar știm cu siguranță că la un moment dat cortina va fi trasă, patul sau dulapul vor fi date la o parte, iar adevărul va rămâne GOL-GOLUȚ. Iluzii de-o clipă sunt toate aceste artificii care ar trebui să ascundă într-un fel sau altul adevărul. Societatea de azi și-a făcut un obicei din a ”îndepărta” adevărul, de a favoriza minciuna... Privind la această imagine nu pot decât să-mi imaginez adevărul ca pe un justițiar care așteaptă momentul propice să apară. Nu există niciun dubiu că el va apărea. Singura chestiune este CÂND!

Nu ne gândim prea mult nici la acest CÂND. Ne punem mâna la ochi, și asemeni struțului care-și ascunde capul în nisip, sperăm să nu fim văzuți sau poate trecuți cu vederea. Dar ADEVĂRUL este necruțător...mai devreme sau mai târziu se va opri și în dreptul tău. Indiferent dacă ai mâinile la ochi sau ești cu ochii larg deschiși.

Vei avea atunci șansa de a privi în ochii săi ... ochi de culoarea abisului. Te întreb acum: ce vei vedea? Aprobare sau ... judecată?!