marți, 28 septembrie 2010

Loss

We learn all kind of different things in school, at home, from the people around us... in life, in general. There is only one thing we do not find out how to deal with it, and that thing is LOSS.

We do not know how to handle that, and most of the time we try not to think about LOSS. "We will cross that bridge, when we get there!" But, we do not do a very good job when we get there ... because losing isn't something we really get comfortable with! Some might say that losing is a natural thing. We come into this world with nothing, and there isn't anything we could take with us when heading out of the world... But, we just cannot accept loss.

We are humans, this is the human nature ... and I know one thing is true: we only appreciate something after we have lost it! (Maybe not "only", but most of the times).

My personal opinion ... I should try to learn something from every loss in my life and not let myself soaked into the darkness of the loss. I bet it is not a very easy thing to do, I can only imagine how difficult must be to rebuild a life, but there is no good in pitying yourself. We should take what we can from the loss and just move on!

and most important... let's not wait for a loss to show how we truly think and feel! 'Cas eventually, loss is inevitable!

Micile bucurii

Un petec de cer albastru
O floare de soare
Zambetul persoanei iubite
Glasul mamei
O pagina dintr-o carte captivanta
Imbratisarea tatalui
Apusul si rasaritul soarelui
Adierea vantului
Privelistea din varful muntelui
O cana de ciocolata calda - la sfat cu prietenii
Focul din soba in toiul iernii
Nisipul marii sub talpa
Te iubesc
O baie fierbinte dupa o zi plina
Prima ninsoare
Bradul de Craciun
Scortisoara
Muzica preferata
Patinajul
Fotografiile din copilarie
Sprijinul unui frate
Linistea din parc
Biblia
...
Adevarul e ca avem nevoie de atat de putin pentru a fi cu adevarat fericiti!

miercuri, 1 septembrie 2010

Regret

Ni se spune mereu că nu putem aprecia un lucru până nu l-am pierdut. Trebuie să recunosc că am avut mari probleme cu înțelegerea acestei zicale. Nu prea mi-am bătut eu capul cu alte zicale sau vorbe din bătrâni, dar aceasta mi-a ridicat serioase semne de întrebare.

Ideea principală pe care nu o înțelegeam nu era în niciun caz ideea care se vehiculeaza și care reiese direct din context, ci de ce ar trebui cineva să aștepte să piardă un lucru pentru a-l aprecia?!!

Adevărul este că așa suntem toți: luăm totul de-a gata, nu știm să apreciem lucrurile mărunte, totul ni se cuvine! De fapt, nu merităm nimic ... în prima fază, tot ce primim este doar pentru că Cineva este nemărginit în bunătate!Nu mai știm să fim recunoscători - pentru viață, pentru familie, pentru prieteni, pentru nimic nu mai suntem recunoscători.

Aș vrea să ne trezim și să realizăm că toate acestea s-ar putea să treacă, să ne trezim singuri, fără niciun sprijin, simțind cum viața se scurge ... și vom privi în urmă cu regret pentru vremurile în care aveam totul și nu am știut aprecia!

Regret ... câți dintre noi, privind în urmă la viața ce-am trăit-o până acum, putem spune că nu avem regrete?!