Regret

Ni se spune mereu că nu putem aprecia un lucru până nu l-am pierdut. Trebuie să recunosc că am avut mari probleme cu înțelegerea acestei zicale. Nu prea mi-am bătut eu capul cu alte zicale sau vorbe din bătrâni, dar aceasta mi-a ridicat serioase semne de întrebare.

Ideea principală pe care nu o înțelegeam nu era în niciun caz ideea care se vehiculeaza și care reiese direct din context, ci de ce ar trebui cineva să aștepte să piardă un lucru pentru a-l aprecia?!!

Adevărul este că așa suntem toți: luăm totul de-a gata, nu știm să apreciem lucrurile mărunte, totul ni se cuvine! De fapt, nu merităm nimic ... în prima fază, tot ce primim este doar pentru că Cineva este nemărginit în bunătate!Nu mai știm să fim recunoscători - pentru viață, pentru familie, pentru prieteni, pentru nimic nu mai suntem recunoscători.

Aș vrea să ne trezim și să realizăm că toate acestea s-ar putea să treacă, să ne trezim singuri, fără niciun sprijin, simțind cum viața se scurge ... și vom privi în urmă cu regret pentru vremurile în care aveam totul și nu am știut aprecia!

Regret ... câți dintre noi, privind în urmă la viața ce-am trăit-o până acum, putem spune că nu avem regrete?!