Ridicaţi mâna câţi dintre voi aţi auzit expresia? De fapt staţi aşa ... la ce se referă exact? La situaţii? La oameni?
Eu o sa vă spun doar atât că nu există zi în care să nu mă minunez de câte o persoană. O să-mi spuneţi că sunt rea sau că nu ar trebui să fac diferenţe, prin Constituţie (şi asta e LEGEA SUPREMĂ într-un stat) toţi suntem egali indiferent de sex, rasă, naţionalitate etc. Cine sunt eu să spun că nu suntem egali? Şi nici măcar nu acesta este subiectul articolului meu.
Subiectul articolului meu e o anumită categorie de persoane: "şmecherul" de oraş (sau de ce nu şi de sat - ar fi nedrept din partea mea să fac vreo diferenţiere de genul acesta). Inevitabil ne aşteptăm ca atunci când facem bine cuiva, când dăm o mână de ajutor, acel cineva să fie ... cel puţin indiferent dacă nu recunoscător! De cele mai multe ori ne aflăm în situaţia - stupidă, daţi-mi voie să adaug - când ne trezim cu o uşă trântită în nas sau poate vorbind singuri. De ce? A, pentru că am dat de un şmecher. Vi se pare cunoscută situaţia? Sau încă aveţi impresia că trăiţi într-o lume în care corectitudinea, sinceritatea şi dreptatea sunt calităţi apreciate ca standarde generale?
Totdeauna am fost de părere că merită să fii tu însuţi - corect, sincer şi drept - chiar dacă ai de pierdut. Dar câteodată stai să te întrebi cu ce preţ? Cu ce preţ faci toate acestea? E dificil să fii de partea dreptăţii şi adevărului când ştii că acestea nu sunt apreciate - cu atât mai mult când vezi că cel rău ("şmecher" am vrut sa zic) prosperă, îi merge bine.
Şmecherul - omul care crede că dacă a reuşit să găsească o scurtătură atunci e genial, sau care a scăpat nesancţionat la primul fault doar pentru că a fost îngăduitor arbitrul (să nu vă înşelaţi - în mintea lor lucrurile nu stau deloc aşa, ci ei au fost super-inteligenţi şi au reuşit să trişeze)... ooooo şi câte situaţii aş mai putea descrie, dar ce folos?
Ei vor rămâne mereu o categorie aparte - însă tu poţi alege în ce tabără te situezi. Ce ai ales?
ai surprins excelent!
RăspundețiȘtergere