Există domenii în viaţa noastră în care suntem 100% siguri că ştim, că avem dreptate, că suntem buni. Mai sunt apoi acele domenii intermediare în care ştim suficient cât să nu ne dăm la fund, dar nu suficient cât să ţinem piept celor cu adevărat tari. În final, undeva într-un colţ sunt acele domenii întunecate la care doar când ne gândim ne trec fiori pe spate. Spun întunecate pentru că sunt acele domenii despre care noi - cum să o spun altfel?! - HABAR NU AVEM!
Facem un test? Domeniul ... sentimentelor şi al emoţiilor. Aş vrea să-l văd pe cel care poate spune că este AS în acest domeniu. Nu suntem aşi, de fapt de cele mai multe ori în viaţa dăm chix doar pentru că nu am ştiut cum să reacţionăm, cum să ne stăpânim emoţiile sau cum să ne arătăm sentimentele.
Acestea fiind spuse ajung la punctul culminant, lucru ce mă frământă pe mine de ceva vreme ... dragostea este un "lucru" voluntar sau involuntar? De la bun început o luăm cu stângul când e vorba despre dragoste, pentru că mulţi dintre noi nici nu ştim dacă să o trecem în categoria sentimentelor sau a emoţiilor. Bine, ştiu - o sa-mi spuneţi şi voi definiţia din cartea de psihologie. Nu, mulţumesc! Cartea de psihologie e undeva pe-un raft şi eu vreau să aflu adevărul. Vreau să aflu ce crezi tu, nu ce ţi-a povestit ţie cândva profesorul la şcoală.
Eu zic că e un subiect extrem de delicat şi ori în ce oală băgăm dragostea - voluntară sau involuntară - împreună cu ea vor mai merge şi alte sentimente/emoţii care fac parte din aceaşi categorie, primul dintre ele fiind indiferenţa, urmat îndeaproape de ură şi altele. Vai, ce cuvinte folosesc! Toate le ştiu din DEX. Chiar dacă ne ascundem după degetul creştinismului "noi nu urâm pe nimeni, ci iubim pe toată lumea" (şi acum vă rog să citiţi frumos articolul despre ipocrizie mai jos), acestea există ... cele negative scoţându-le în evidenţă pe cele pozitive.
Cred că în definitiv e vorba despre alegere. Alegem ce vrem să fim, ce vrem să nu fim! Nimeni nu se poate scuza - "eu aşa sunt, aşa m-am născut". Fiecare dintre noi putem alege să fim altfel, să iubim sau să urâm - sau să fim indiferenţi.
Sau ... să iubim!
Bine spus, viata e o alegere, prin urmare si dragostea. Cei care spun cine ma place ma place asa cum sunt probabil nu stiu ca dragostea adevarata presupune si sacrificiu, renuntare etc. Nu e totul roz-bombon, dar merita fara indoiala. Alege sa iubesti, alege sa fii bun alege sa fii un om de calitate si apoi iubeste ce ai ales.
RăspundețiȘtergereFoarte frumos articolul. Te face sa reflectezi indeaproape la ceea ce ti se intampla sau la ceea ce ai vrea sa ti se intample cu viata care ti-a fost daruita si cu sentimentele pe care le nutresti pentru cel de langa tine. Eu zic ca si tine, totul tine de ce alegi sa faci cu viata ta si apoi si cu dragostea.
RăspundețiȘtergerecred ca dragostea e o alegere... cea care te loveste si ii la prima vedere... doar pasiune
RăspundețiȘtergere