Simţi cum încet te duci la fund. Te zbaţi, lupţi cu apa care te apasă din ce în ce mai tare. Încerci cu disperare să ajungi la suprafaţă, să iei o gură de aer. Dar tot ce se întâmplă e ... să mergi în jos spre adânc. Fiecare încercare de a respira este un eşec ... apa îţi umple plămânii şi tot ce mai poţi face e să te gândeşti că te-ai săturat să lupţi cu ceva mult mai puternic decât tine. Încetezi să mai dai din mâini, din picioare ... te dai bătut. Nimeni nu te-a văzut când ai căzut, nimeni nu ţi-a sărit în ajutor. La început simţi că ai amorţit. Nu mai simţi nici panică, nici frică ci doar mediul greoi ce te împinge spre fundul apei.
Cu o ultimă forţare îţi dai seama că ar putea merita să mai lupţi. Poate că "duşmanul" nu e chiar atât de puternic pe cât l-am văzut în cel mai negru moment din viaţă şi cu o forţă nevăzută începi să-ţi mişti membrele - viaţa ta depinde de asta! Parcă te apropii mai mult de suprafaţa apei şi ai reuşit. Plămânii ţi se inundă de aerul curat! Simţi cu-adevărat ce înseamnă să respiri, să trăieşti.
Abia după o astfel de experienţă, abia după ce te-ai văzut zăcând pe fundul unei ape - reuşeşti să apreciezi acea gură de aer proaspăt. Şi veţi crede bineînţeles că vorbesc chiar de o gură de aer proaspăt - nu spun că nu e aşa, dar gura de aer proaspăt poate fi o persoană care te învaţă că nu toţi sunt aşa cum i-ai catalogat tu, o persoană care te învaţă că e mai bine să trăieşti fără prejudecăţi, o persoană care te învaţă că se poate să existe iubire atunci când tu ai renunţat să mai cauţi, o persoană care te învaţă să priveşti dincolo de luciul apei care primeşte o altă conotaţie privit de jos în sus!!!
O gură de aer proaspăt putem fi oricare dintre noi ... sau oricine din jurul nostru ne poate fi propria gură de aer. Cel mai important lucru e să continui să îţi mişti membrele. TU trebuie să vrei să lupţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu