Surogat

Imitaţie, contrafăcut ... "Nici măcar nu vă daţi seama că nu e Armani" sau "Pare a fi un Picasso veritabil" şi aş putea continua la infinit, dar scopul nu-i acesta. Trăim într-o societate în care ne-am obişnuit că dacă nu putem avea veritabilul, originalul nu e absolut nicio problemă, în orice moment ne putem lua ceva foarte asemănător cu ceea ce ne dorim - contrafăcut, imitat, UN SUROGAT.

Surogatul acesta are scopul de a ne satisface nevoia iniţială - doar că vom descoperi mai repede decât ne-am aşteptat că singura asemănare dintre surogat şi original este asemănarea "fizică" (daţi-mi voie să completez că, de cele mai multe ori, nici măcar aceasta nu este 100%). Nevoia iniţială ce ar fi putut fi satisfăcută cu originalul rămâne acolo, pentru că surogatul nu ştie cum să o satisfacă. Simplu!

Când vorbim despre obiecte, posesiuni, lucruri materiale ... am putea spune că nici măcar nu este atât de grav. Dar, fiecare dintre noi avem trasat un drum pe care trebuie să mergem - poate e teren accidentat, poate avem obstacole, poate întâmpinăm fel de fel de probleme şi situaţii neprevăzute, ideea e să nu abandonăm. Acesta este originalul! Orice surogat acceptăm nu vom mai ajunge acolo unde trebuia să ajungem.

Aşteptăm ceva/pe cineva ... şi ne-am săturat! Apelăm la un surogat. Tot ce vom obţine va fi "acoperirea" temporara a nevoii, care se va ivi din nou, iar noi vom rămâne doar dezamăgiţi ...

Ce mi se pare cel mai inexplicabil este că din moment ce am apelat la un surogat, originalul nu va mai putea fi obţinut. E ca şi cum ni s-ar spune "Trebuie să aştepţi şi să ai răbdare, dacă vrei lucrurile cele mai bune - ORIGINALUL!"

Oare aţi înţeles despre ce vorbesc? Prefer drumul accidentat şi nu scurtăturile, prefer ORIGINALUL ... oricărui SUROGAT! Oricât de bine ar arăta, oricât de aproape de original. Un SUROGAT va rămâne doar un SUROGAT şi nu va putea niciodată face ceea ce poate face ORIGINALUL!

ORIGINALUL, doar ORIGINALUL te poate împlini!