Ni se spune să fim oameni cerebrali. Asta ne învaţă societatea. De fapt, asta ne impune societatea. Nu am crezut vreodată să fie un lucru negativ, dar modul în care ni se "solicită" acest lucru mă face să mă întreb dacă nu cumva în zilele noastre "a fi cerebral" nu e sinonim cu "spălarea creierului" - pentru că, să fim serioşi, societatea zilelor noastre ne "învaţă" CUM să gândim. Şi atunci a fi raţional este sinonim cu a "procesa lucrurile exact aşa cum ne învaţă EI".
Am mai spus de atâtea ori că m-am săturat efectiv să stau în gardă mereu, să mă gândesc că oricând pot fi lovită de la spate. Şi să cred că există un duşman - care este societatea însăşi - e o chestiune extrem de gravă care ar presupune să ne luăm fiecare bagajele şi să ne găsim câte un loc'şor al nostru rupând orice legătură cu oricine altcineva. Ar însemna să fim paranoici. Şi totuşi trebuie să fim cerebrali! NU VREAU!
Vreau să pot fii cerebral în felul meu, să nu fiu îngrădită într-un tipar care de la început a fost creat nepotrivit. Cred că mai simplu spus îmi doresc să pot fi om - să pot să îmi exprim sentimentele liber fără să mă gândesc că s-ar putea să fiu arătată cu degetul, să pot să spun că iubesc fără să mă tem că cineva s-ar putea folosi de asta, să pot recunoaşte când am greşit fără prejudecata că "trebuie să fiu perefctă - deci nu am voie să greşesc". Aş vrea să pot face toate acestea ... dar fiindcă mi se cere să fiu cerebrală doar spun liber ce gândesc şi îmi recunosc greşala!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu