Hmmm... fără somn, deja de vreo câteva nopţi. Dureri de cap. Devine exagerat de enervant! Şi m-am săturat să întorc viaţa mea pe toate părţile. Chiar cred că unele situaţii ar trebui îngropate şi uitate. Totuşi, în nopţile mele de insomnie, inexplicabil apar, amplificate uneori, exact în momentele pe care nu aş vrea să mi le reamintesc.
Într-o viaţă monotonă şi mediocră insomniile nu au nicio importanţă. Pentru mine însă (omul care nu a ştiut că se poate şi să nu poţi dormi) insomniile au un gust amar de tristeţe tonică! Am încercat adeseori să îndrum eu însămi firul gândurilor. Mi-am ales subiecte calde care în mod normal au creat o stare de bucurie. Inevitabil mă trezesc în punctul mort, în aleea întunecoasă a gândurilor nedorite.
Cum este posibil ca pornind de la gândul prietenilor cu care ai petrecut o zi extraordinară - la gândul că viaţa ta nu are niciun sens? Prietenii sunt cei care (dacă sunt aleşi cu grijă) pot să îţi influenţeze viaţa şi chiar să îi dea un sens. Uneori noii prieteni sunt, după cum am mai spus, o gură de aer proaspăt. Şi totuşi, ce fiinţă malefică strecoară în noi gândurile putrede despre o viaţă nefericită fără viitor? Gândurile acelea cu siguranţă nu au fost zămislite, ci au fost înrădăcinate în mintea mea.
Vreau să am drept de VETO! Cel puţin în ceea ce priveşte viaţa mea. Vreau să pot gândi cum vreau şi ce vreau ... Şi mai presus de orice vreau să CRED că se poate o viaţă mai bună pentru mine. Insomniile m-au transformat într-o persoană obosită, fără chef de luptă...
Şi totuşi cel mai frustrant e aleea aceea întunecată fără ieşire! Probabil la un moment dat va trebui să-mi înfrunt propriile frici - asta ca să pot dormi liniştită!
"V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea." Ioan16:33
RăspundețiȘtergere