Uităm. Nu ne plănuim să facem asta, și totuși uităm. Câteodată ne uităm cheile sau umbrela, uităm să dăm un telefon, uităm ziua de naștere a unui prieten, uităm să cumpărăm lapte … și câte și mai câte lucruri simple, banale uităm să le facem. Uneori lucrurile pe care le uităm nu sunt nici pe departe banale ori simple! Uităm o regulă, uităm lucrurile pe care ar trebui să le știm și-n somn. Dar cel mai grav este că uităm că suntem muritori.
De cele mai multe ori ne trezim că ducem o viață ca și cum nu am muri niciodată, ca și cum noi vom stăpâni pământul veșnic. Uităm că noi suntem doar o secundă și apoi nu mai suntem, iar în urmă rămâne ce am lăsat. Suntem muritori și vulnerabili. Cu toate acestea putem să ne trăim viața frumos. Putem trăi o viață fără regrete – ideal!
Problema când uităm că suntem muritori e că tindem să ne trăim viața ca niște zei, sau poate ca niște personaje din Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. E foarte important să conștientizăm că există câteva lucruri care nu sunt nici pe departe în puterea noastră. Momentul în care ne dăm seama că muritori fiind putem să realizăm ceva cu adevărat important, este momentul care va crea un punct de cotitură în viața noastră. Până atunci – vom duce doar o viața liniară!
Aș vrea să știu care este punctul vostru de cotitură, dar nu am nici cea mai vagă idee. În schimb … s-ar putea să întrezăresc momentul care îmi va schimba viața la 180 de grade! Muritori și vulnerabili - și totuși există speranță pentru cei fără speranță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu