duminică, 31 octombrie 2010

Trădare

Rece şi dureroasă. Ca lama unui cuţit înfipt în spate. Indiferent de cât de puternici suntem o trădare ne ia totdeauna prin surprindere ... şi ne găeseşte complet descoperiţi. De fapt nici nu s-ar numi trădare dacă am putea să anticipăm. Acesta este şi motivul pentru care, indiferent de persoana care ne trădează, efectele sunt devastatoare.

Trădarea! Un concept ce există încă de când existau primii oameni şi de fiecare dată poate lua înfăţişare diferită. La un moment sau altul am trădat şi noi. Uneori ne-am trădat propriile sentimente, propriile vise, propriile aşteptări. Suntem cu toţi nişte trădători! Şi totuşi atunci când suntem trădaţi simţim din plin lama rece şi gustul amar.

Undeva în jugla de azi, ne-am pierdut simţul loialităţii, ne-am pierdut dorinţa de a ne înconjura cu oameni calzi şi blânzi care să ne poată sprijini în orice situaţie. Ne-am pierdut noi înşine capacitatea de a fi calzi, blânzi şi plini de compasiune. Ne găsim tot mai des în postura trădătorului. Am fost învăţaţi că doar această atitudine ne poate salva şi putem avea succes în societatea aceasta - ne-am obişnuit cu vocea lumii acesteia şi prea greu mai desluşim vocea interioară care putea să ne ghideze.

Suntem nişte trădători! Ne trădăm familia, prietenii, pe noi înşine!

E nevoie de o schimbare! Pentru că trădarea doare... şi în definitiv nu ştiu pe cine doare mai tare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu