Marea căutare

Ne-am avântat în această mare aventură - viața, și avem mari așteptări, mari speranțe, mari eșecuri, mari realizări... dar în orice clipă suntem într-o mare căutare!

Ce căutăm oare cu atâta patos, cu atâta fervoare încât nu suntem în stare să ne bucurăm de clipa prezentă?! Nu am fost niciodată adepta devizei ”trăiește clipa” pentru că pur și simplu trebuie nu doar să trăim clipa, ci și să privim spre viitor, ținând cont de experiențele trecute ... Cel puțin așa ar fi logic, pentru a nu repeta greșelile trecutului și în viitor!

Noi, însă, NU! Noi suntem într-o misiune cu obiect nedeterminat. Dacă te întrebi care este finalitatea acțiunilor tale, ce vei răspunde? Vrei o carieră, vrei o familie, vrei să ai bani? Sau toate aceastea sunt doar trepte pentru a ajunge ”UNDEVA” (nici tu nu știi unde!)

Am început să-mi pun această întrebare (ce căutăm noi oare?!) în momentul în care am observat că toți oamenii sunt atrași de o mână nevăzută spre un NICĂIERI. Deși ei au o ” ” țintă bine stabilită (simțiți-vă liberi să puneți ghilimelele unde doriți), sunt tot mai debusolați, mai dezorientați.

Nu sunt un justițiar, dar nu ați observat că oamenii nu au nevoie de motive mari pentru a călca pe oricine în picioare pentru a obține ceea ce doresc? Îmi veți spune că ”E de vină criza asta!”. Caracterul omului se dă pe față exact în momentele de criză. Ce folos să pretinzi că ești un sfânt, sau un om drept, sau cinstit, sau corect ... dacă în momentele de criză COMPROMISUL este de departe varianta pe care o alegi?

Știu lumea în care trăim. O lume fără scrupule condusă de CÂȘTIGURILE MATERIALE. O lume în care trebuie să-ți păzești spatele ca nu cumva să te vândă cineva. O lume în care cel mai normal lucru la care te poți aștepta este să fii mințit.

Daca asta e NORMALITATEA, prefer să fiu NONCONFORMISTĂ!