Englezii au ceea ce numim "breaking point". În limba română parcă nu găsesc expresia potrivită să exprime ceea ce vreau să aștern negru pe alb în continuare.
Noi toți am fost creați cu o anumită rezistență la stres, la oboseală, la nervi, în definitiv la tot. Pentru toate avem o limită și de cele mai multe ori cei din jurul nostru nu știu, nu au cum, care este limita noastră.
Neștiind care sunt limitele vor încerca de fiecare dată să meargă mai departe, vor încerca să forțeze, să împingă ”ceea ce cred ei că este limita” dincolo. Ce înseamnă acest dincolo? Nu am nici cea mai vagă idee! Ce știu cu certitudine, nimeni nu va fi mulțumit cu ceea ce-i oferi, chiar dacă ceea ce-i oferi deja te-a-mpins la limită. De fiecare dată vor încerca să negocieze ... puțin peste limită.
Nu este neaparat ceva negativ - negocierea! Dar nu acesta este subiectul meu de azi. Ci, nu doar că ceilalți habar nu au unde sau care ne sunt limite, de foarte multe ori nici măcar noi nu știm unde ne situăm.
În procesul de autocunoaștere și autoeducare asta încercăm să facem, să ne împingem limitele, să vedem cum sau cât se poate! ”Dezastrul” apare când ne aflăm într-o situație menită anume să ne testeze aceste limite, iar ideea noastră din start a fost că punctul X e ”breaking point”. Cu cât ne apropiem mai mult de acest punct x ne îngrozim, ne speriem, încercăm să amânăm ... și în final îl înfruntăm cu fruntea sus (de cele mai multe ori la gândul că dincolo de punctul X totul e GATA - putem să ne relaxăm), ca să vedem că am trecut de punctul X și noi încă suntem pe ochiul mic al aragazului.
Ce demonstrează asta? Că de cele mai multe ori ceea ce credem noi că este ”breaking point” ... nu e! Putem merge mult încă după ce am spus pentru prima dată ”nu mai pot”. De unde găsim/primim energie? E un răspuns pe care vă las să vi-l dați singuri! E important cum continuăm după acest ”breaking point”? Contează că te lupți să înaintezi, chiar dacă ai căzut? Faptul că dincolo de acel punct X ai mai găsit putere să te propulsezi înspre înainte ar trebui să fie suficient de motivant.
Ce faci însă dacă atingi totuși acest ”breaking point”?
"Cica niste cercetatori americani s-au apucat sa studieze comportamentul puricilor si au tras concluziile de rigoare. Intii au pus puricii pe masa si le-au dat comanda: Start. Si puricii au sarit.
RăspundețiȘtergereApoi cercetatorii au taiat picioarele puricilor si le-au poruncit din nou sa sara. Dar puricii n-au mai sarit.
Plecind de aici, cercetatorii au ajuns la urmatoarea concluzie: Puricii cu picioarele netaiate dau dovada de inteligenta si raspund la comenzi, pe cind cei cu picioarele taiate surzesc".