Curajul
Care ar fi definiția curajului – în zilele noastre? Mă îndoiesc că prea multă lume poate să dea o definiție cât de cât corectă. Pentru că ne-am învățat, sau mai bine zis societatea ne-a învățat, că orice am face putem da vina pe alții, ne putem ascunde în spatele altora – indiferent de situație putem găsi totdeauna pe cineva care să fie țap ispășitor, iar noi putem să ne continuăm viața noastră minusculă și banală fără să ne îngrijorăm că vreodată va trebui să ne asumăm răspunderea – curajos – pentru deciziile noastre. Cu siguranță ziua accea e mai aproape decât crezi – pentru că dincolo de faptul că poți găsi mereu pe cineva țap ispășitor, eu cred zicala ”Ulciorul nu merge de multe ori la apă!”
Să fii curajos e mai mult decât să fii responsabil… să fii curajos înseamnă să ai o coloană vertebrală dreaptă! Nu cauciucata (cum spunea cineva cândva) ca să te înclini în față oricui și oricărei situații! O coloană vertebrală dreaptă – indiferent de cine ce spune tu să poți să stai să îți aperi principiile (în definitiv caracterul). Ar putea fi sinucidere curată! Mai ales la stilul în care se trage în ziua de azi … în oricine îndrăznește să nu se alinieze ”normalității” (asta e un alt subiect, pentru altă dată).
Ce vreau să spun de fapt e că a fi curajos nu înseamnă, cum era mai demult, să fii în stare să provoci la duel pe cineva pentru că te-a jignit, pe tine sau pe cineva apropiat. Se pare că din ce în ce mai mult, a fi curajos înseamnă să poți, indiferent de situație, să îți aperi principiile (sănătoase)! Pentru cei care nu știți ce înseamnă principiu… mai mult decât bucuros vă va ajuta dex online!
Aș vrea să închei … pentru că oricum ar fi foarte multe de spus pe acest subiect, dar nu înainte de a vă spune o maximă despre curaj, care pe mine personal mă motivează: curaj înseamnă să-ți fie frică de moarte și totuși să încaleci pe cal!
"Lucrul important este acesta: Sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai pentru ce ai putea sa devii." – Charles Duboishref
RăspundețiȘtergere- N-am ştiut. Trăisem ca un dobitoc, ca o vită, ca un orb. La închisoare, înspre amurg, am aflat ce-i aia bunătate, bună cuviinţă, eroism, demnitate. Vorbe mari! Vorbe goale! Vorbe mari şi goale pentru şmecheri şi pentru turnători; vorbe mari şi de mare folos şi pline de înţeles cînd le simţi răcoarea în iezerul de foc şi le poţi gusta farmecul experimental. Creadă fiecare ce vrea, de valoare absolută nu am căderea să vorbesc, una ştiu: că vorbele acestea mari şi însuşirile pe care le semnifică erau acolo mai de preţ decît un şiret, o aţă, un cui (cuiul pe care a învăţat să-l respecte şi Geo Bogza în puşcăria de drept comun), o hîrtie sau alt obiect interzis, de natură să-şi fericească posesorul.
RăspundețiȘtergereH. C. Wells în The Research Magnificient: două mari forţe: frica şi aristocraţia. Acum îl înţeleg. Frica trebuie învinsă. Nu există în lume decît un singur lucru, decît unul: curajul. Iar secretul este să ne purtăm aristocratic. Numai gentileţea, bunătatea, calmul, purtările frumoase au haz.(Jurnalul fericirii, Nicolae Steinhardt)