Fără excepţie cu toţii visăm să ajungem cineva "când vom fi mari". Fără excepţie cu toţii visăm ca viaţa noastră să ia o turnură favorabilă, să avem succes. Fără excepţie ... ne dorim un viitor luminos şi senin. Fără excepţie!
Şi ajungem la vârsta la care începem să ne dorim deja-vu-ul viselor din copilărie.
La început, răbdători, sperăm ca aşteptările noastre să devină realitate - drumul pe care am apucat să fie unul rapid şi drept la succes. Dar pe măsură ce înaintăm ne dăm seama că drumul nostru e mai mult sinuos şi nicidecum simplu şi drept. Ne ţintuim privirile în depărtare şi sperăm în continuare că după cotitură drumul se va mai îndrepta.
De cele mai multe ori aşteptările noastre nu sunt îndeplinite ... şi ne simţim trădaţi şi dezamăgiţi. De cele mai multe ori visele din copilărie au rămas acolo şi nu se concretizează. De cele mai multe ori nu devenim medici, avocaţi, astronauţi, staruri de cinema sau câte şi mai câte. De cele mai multe ori suntem nevoiţi să ne ajustăm drumului şi să renunţăm la bagajele nefolositoare. De cele mai multe ori...
dar, din când în când, reuşim. Reuşim să avem deja-vu-ul mult aşteptat ... când cu ochii deschişi visăm. Sau poate că nu visăm!Poate că pur şi simplu drumul acela sinuos ne-a dus într-un loc pe care imaginaţia noastră de copii nu a putut să o creioneze. Un loc cu mult mai bun decât ne-am fi putut vreodată aştepta! Din când în când ... doar din când în când ne trezim că viaţa noastră poate să fie una fericită!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu