Insomnia 4

Şi pentru că mi se părea absurd să nu poţi dormi, oricum, oricunde. Voila!!! Insomnie din nou!
Am un obicei. E unul din obiceiurile vechi pe care nu insist sa-l schimb (am altele care ar putea urca în cap de listă): când sunt pe stradă obişnuiesc să studiez oamenii pe lângă care trec. Dintr-o singură privire poţi primi o lecţie de viaţă.
Vreau să vă "arat" şi vouă două din imaginile ce îmi vor rămâne mereu întipărite în minte:

1. Dimineaţa, prea devreme pentru mine, zăpadă mare, frig. Un 46B prea aglomerat şi eu lipită de geam. Exact locul meu preferat. Urcând Calea Turzii trecem pe lângă cimitir. La unul din morminte, un bătrân de mână cu un copil! Efectiv am rămas fără cuvinte - mintea mea nu putea procesa informaţiile primite din exterior. Era nici 8 dimineaţa, un frig de crăpau şi pietrele. Ce căuta acolo un bătrân cu un copil?
Nu ştiu. Dar mi-am spus că trebuie să fi fost o persoană tare specială ...

2. În drum spre muncă, din nou un troleu mai plin decât mi-ar fi plăcut mie. La o trecere de pietoni un bătrânel sprinten traversa de zor. La un moment dat s-a oprit şi s-a întors. În spatele lui agale, venea o bătrânică. Bătrânelul s-a apropiat de ea şi a luat-o de mână. Împreună, în pas de plimbare, au traversat strada (spre enervarea şoferilor din trafic!!!) Pentru ei ... nu mai era nicio grabă!
Inevitabil mă gândesc că lumea ar fi un loc mult mai bun dacă fiecare am avea pe cineva care să ne ia de mână când ne e greu!

Sunt convinsă că mulţi aţi surprins asemenea imagini. Înţelept ar fi să tragem o învăţătură şi să mergem mai departe! O noapte bună vă doresc!